Despre tine

Mă simt singur printre prietenii mei. De ce?

Scris de: Genia Viziru | 17.10.2012

Mă simt singur printre prietenii mei. De ce?

Singurătatea este o problemă des întâlnită la toate vârstele, nu numai la adolescenţă, dar în această perioadă efectele ei se resimt cel mai puternic, din cauza nevoii accentuate de apartenenţă şi de afiliere specifică adolescenţilor.

Sentimentul de singurătate poate apărea nu doar la adolescenţii care îşi petrec cea mai mare parte a timpului izolaţi de ceilalţi, din cauza respingerii, a marginalizării acestora sau a propriei lor timidităţi. El îi confruntă şi pe acei adolescenţi care, deşi nu duc lipsa de prieteni sau colegi apropiaţi, se simt singuri şi neintegraţi în grup. De ce se întâmplă acest lucru?
 

Să despicăm firu’-n patru!
 

Uneori, sentimentul de însingurare provine atunci când legăturile noastre cu cei pe care îi numim „prieteni” sau „amici” sunt superficiale şi nu ne oferă posibilitatea de a ne bucura de un ataşament real faţă de aceştia, ci doar de a beneficia de un timp ocazional petrecut cu lucruri generale, mărunte. Este vorba despre acele relaţii care nu ne oferă timpul şi spaţiul pentru a fi noi înşine, pentru a intra în „miezul problemei”, pentru a ne exprima gândurile şi trăirile mai adânci, pentru a-i implica pe ceilalţi în propria noastră viaţă. Este cazul celor care sunt tot timpul înconjuraţi de fel şi fel de amici, care au agenda plină de o sumedenie de numere de telefon, în timp ce lista de prieteni de pe facebook depăşeşte media obişnuită, dar, care în sinea lor tânjesc după mai multă afecţiune, după o mai mare apropiere faţă de cei cărora le spun „prieteni”.  

Alteori, singurătatea este un simptom al dificultăţii noastre de a ne adapta la un grup, de a relaţiona într-un mod satisfăcător cu membrii acestuia şi de a ne deschide faţă de ei, fără temeri şi nesiguranţă. Acest lucru se întâmplă atunci când ne lipsesc anumite abilităţi sociale sau atunci când preferăm să stăm „în umbră”, neobservaţi de ceilalţi, deşi nici această ipostază nu ne avantajează emoţional. Este cazul celor care la o petrecere sau la o întrunire colectivă de orice fel preferă să stea pe margine, să privească fără a se face remarcaţi, să treacă neobservaţi în mulţime. 

Totodată, sentimentul de singurătate apare atunci când, deşi aparţinem unui grup, nu avem foarte multe în comun cu cei ce îl alcătuiesc, dar circumstanţele favorizează legăturile noastre cu aceştia, prin proximitate (ne sunt colegi de clasă, vecini de bloc) sau obişnuinţă/trecut comun (prieteni din copilărie). În lipsa altor persoane compatibile cu felul nostru de a fi, ne complacem în situaţia în care „ne tolerăm” în mijlocul acestui grup. Deşi el nu răspunde exact nevoilor noastre sociale, acoperă totuşi, parţial, golul pe care l-am fi resimţit dacă ne-am fi retras cu totul într-o singurătate fizică. Acceptăm astfel să ne mulţumim „cu puţin” şi să ignorăm ceea ce ne dorim cu adevărat. Este cazul băieţilor care, de exemplu, detestă limbajul vulgar şi manierele uşoare, dar care se lasă înconjuraţi de persoane care adoptă un astfel de comportament neplăcut lor, pentru că acestea sunt singurele pe care le au în apropiere. Sau, este cazul fetelor care nu agreează ideea de a-şi schimba frecvent partenerii, ca pe şosete, dar care au astfel de „prietene” pentru că nicio fată din jurul lor nu pare să aibă o problemă cu această filozofie de viaţă.
 

În loc de concluzii…
 

Singurătatea, fie că este vorba despre cea fizică, fie că ne referim la cea afectivă, este o stare inconfortabilă şi neplăcută, pentru că toţi suntem fiinţe sociale, având nevoia de a comunica şi de a ne integra într-un colectiv alături de care să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere, să râdem, să fim emoţionaţi, să ne distrăm, să învăţăm, să cunoaştem şi să ne cunoaştem. 

Indiferent de motivele care ne fac să ne simţim la un moment dat singuri, mai ales atunci când spunem că avem prieteni, să nu uităm că sentimentul de însingurare porneşte, de cele mai multe ori, din interior, nu din exterior, şi că noi suntem cei care singuri ne putem îmbunătăţi perspectiva asupra lucrurilor. Dacă nu ne regăsim pe noi înşine în cercul nostru de prieteni, cu siguranţă avem cel puţin o persoană de care ne leagă anumite lucruri în comun, dacă avem relaţii lipsite de profunzime, cu siguranţă ne putem face timp pentru a-i descoperi mai bine pe cei de lângă noi, sau, dacă suntem deficitari în a interacţiona satisfăcător cu ceilalţi, cu siguranţă ne putem dezvolta abilităţile de relaţionare prin voinţă şi exerciţiu!

Poate că împrejurările sunt cele care dau tonul, dar noi putem deveni cei care îl schimbă sau, dimpotrivă, cei care îl susţin. Tu ce alegi?
 

Tags: SINGURĂTATEA ÎN ADOLESCENŢĂ, ADAPTARE LA GRUP, INTERACŢIUNE ŞI COMUNICARE, SINGURĂTATE EMOŢIONALĂ, SINGUR PRINTRE PRIETENI

Articole similare

Personal ID - Înfăptuirea unei dorințe: primii pași

Despre tine

 Adolescenți și adolescente, vă rog ca pe durata întregului spectacol să vă țineți telefoanele închise.    „Cred într-unul adolescent. Și ăla sunt eu. Vezi tot

Ce spune camera ta despre tine?

Despre tine

 Este locul în care te refugiezi liniştit după o zi plină. Sau locul în care urmează să ai parte de o Vezi tot

Test: Ai un stil propriu sau te îmbraci strict după tendinţe?

Despre tine

Lumea femeilor este un adevărat climat al competiţiei, în cadrul căreia “ne luptăm” toate pentru a arăta cât mai bine şi Vezi tot

Ce spune muzica pe care o asculți despre tine

Despre tine

 Genurile de muzică sunt foarte multe și diversificare. Există: rock, jazz, folk, country, pop, hip-hop, rap, dance, muzică clasică, tehno și Vezi tot

De ce mi se întâmplă numai lucruri rele?

Despre tine

Ai momente când ai impresia că totul merge prost, că nimeni nu este de partea ta, că numai ţie ţi se Vezi tot

Page Rank