Dragoste

Dependenţa în cuplu – între normalitate şi extremism

Scris de: Genia Viziru | 07.11.2012

Dependenţa în cuplu – între normalitate şi extremism

 Sunteţi împreună tot timpul, rezistaţi cu greu unul fără celălalt şi, în situaţiile în care vă vedeţi totuşi nevoiţi să vă lipsiţi, fie şi pentru puţin timp, de prezenţa jumătăţii voastre, aveţi impresia că timpul se încăpăţânează să treacă cu lentoarea unui melc negrăbit. În tot ceea ce faceţi, aveţi nevoie de confirmarea iubitului/iubitei voastre şi nu parcurgeţi nici un pas unul fără ştirea celuilalt. 

 
Pentru anumite persoane, dependenţa care se instalează în cuplu, este semnul absolut de romantism şi sinceritate a sentimentului de dragoste; pentru alţii însă, ea indica o slabiciune si o vulnerabilitate nejustificate.
 
Care sunt limitele în care ar trebui să se desfăşoare această dependenţă, inevitabilă, până la urmă, în relaţia de prietenie? Cine stabileşte graniţele normalităţii? Este OK să îi cer mereu părerea în legătură cu deciziile care mă privesc, sau este prea mult? Exagerez dacă nu vreau să merg la ziua unui amic bun pentru că nu poate fi prezent/ă şi prietenul/prietena meu/mea?
 

Vulnerabilitatea şi dependenţa

 
Depedenţa este strâns legată de vulnerabilitate, o vulnerabilitate asumată de fiecare atunci când intră într-o relaţie de prietenie. Nimeni nu îşi caută un prieten având pretenţia ca acesta să păstreze distanţa, să nu-l influenţeze în niciun fel, să nu-i cunoască sufletul decât de la suprafaţă. 
 
Atunci când renunţăm la statutul de „celibatar”, acceptăm automat ca o persoană să treacă pragul intimităţii noastre şi, mai mult decât atât, acceptăm să ne creem o intimitate comună, un spaţiu unic pe care îl numim „al nostru”. 
 
Trebuie totuşi avut grijă ca această vulnerabilitate să nu devină sămânţă a unei dependenţe negative. Dacă înţelegem vulnerabilitatea ca datoria noastră de a ne pune pe tavă în faţa celuilalt, cu tot ceea ce suntem noi, sentimentele, gândurile, trăirile noastre, este foarte posibil să devenim şi dependenţi de cel căruia i-am încredinţat totul. 
 
De aceea, într-o relaţie de cuplu, trebuie să existe distincţia clară între ce este „al meu”, ce este „al tău” şi ce este „al nostru”. Această distincţie ne va salva individualitatea de la o „mutaţie” nedorită, ajutându-ne să respectăm anumite graniţe. 
Ne va oferi, totodată, sentimentul de siguranţă atât de necesar pentru a ne deschide fără probleme, fără teama că vom fi răniţi sau invadaţi în intimitatea noastră, ne va oferi puterea de a avea încredere în celălalt şi de a acorda încredere la rândul noastru.
  Citeste mai departe

Pagina: 1 | 2

Tags: DEPDENŢA ÎN PRIETENIE, DEPENDENŢA ŞI VULNERABILITATEA, CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI INDIVIDUALITATEA ÎN CUPLU, ÎNDICATORI AI DEPENDENŢEI, ADOLESCENTA, IUBIRE

Articole similare

Tocmai te-ai despărțit de iubit/ă? Dă muzica mai tare!

Dragoste

Dacă tocmai te-ai despărțit de persoana iubită, cu siguranță nu ești într-o perioadă prea optimistă. Încearcă să iei lucrurile așa cum Vezi tot

Reacţia ta în faţa celui dintâi te iubesc

Dragoste

 Sunteţi împreună de ceva vreme, iar lucrurile merg din ce în ce mai bine. Te simţi bine alături de el şi Vezi tot

Te-a respins? Punct si de la capat!

Dragoste

Respingerea doare. Iar tu, adolescentule vrei sa fii inteles, acceptat si apreciat. Cum te-ai simtit cand ai fost respins de fata/ Vezi tot

Semne că se gândeşte la fosta

Dragoste

Îl iubeşti şi pentru tine e cel mai minunat băiat, dar ai uneori impresia că tu nu ocupi aceeaşi poziţie privilegiată Vezi tot

Vorbeşte cu adolescentul despre sex

Dragoste

 Prima discuţie despre sex cu adolescentul e un moment delicat din viaţa oricărui părinte, indiferent de natura relaţiei pe care a Vezi tot

Page Rank