Dragoste

Dependenţa în cuplu – între normalitate şi extremism

Scris de: Genia Viziru | 07.11.2012

Dependenţa în cuplu – între normalitate şi extremism

 Sunteţi împreună tot timpul, rezistaţi cu greu unul fără celălalt şi, în situaţiile în care vă vedeţi totuşi nevoiţi să vă lipsiţi, fie şi pentru puţin timp, de prezenţa jumătăţii voastre, aveţi impresia că timpul se încăpăţânează să treacă cu lentoarea unui melc negrăbit. În tot ceea ce faceţi, aveţi nevoie de confirmarea iubitului/iubitei voastre şi nu parcurgeţi nici un pas unul fără ştirea celuilalt. 

 
Pentru anumite persoane, dependenţa care se instalează în cuplu, este semnul absolut de romantism şi sinceritate a sentimentului de dragoste; pentru alţii însă, ea indica o slabiciune si o vulnerabilitate nejustificate.
 
Care sunt limitele în care ar trebui să se desfăşoare această dependenţă, inevitabilă, până la urmă, în relaţia de prietenie? Cine stabileşte graniţele normalităţii? Este OK să îi cer mereu părerea în legătură cu deciziile care mă privesc, sau este prea mult? Exagerez dacă nu vreau să merg la ziua unui amic bun pentru că nu poate fi prezent/ă şi prietenul/prietena meu/mea?
 

Vulnerabilitatea şi dependenţa

 
Depedenţa este strâns legată de vulnerabilitate, o vulnerabilitate asumată de fiecare atunci când intră într-o relaţie de prietenie. Nimeni nu îşi caută un prieten având pretenţia ca acesta să păstreze distanţa, să nu-l influenţeze în niciun fel, să nu-i cunoască sufletul decât de la suprafaţă. 
 
Atunci când renunţăm la statutul de „celibatar”, acceptăm automat ca o persoană să treacă pragul intimităţii noastre şi, mai mult decât atât, acceptăm să ne creem o intimitate comună, un spaţiu unic pe care îl numim „al nostru”. 
 
Trebuie totuşi avut grijă ca această vulnerabilitate să nu devină sămânţă a unei dependenţe negative. Dacă înţelegem vulnerabilitatea ca datoria noastră de a ne pune pe tavă în faţa celuilalt, cu tot ceea ce suntem noi, sentimentele, gândurile, trăirile noastre, este foarte posibil să devenim şi dependenţi de cel căruia i-am încredinţat totul. 
 
De aceea, într-o relaţie de cuplu, trebuie să existe distincţia clară între ce este „al meu”, ce este „al tău” şi ce este „al nostru”. Această distincţie ne va salva individualitatea de la o „mutaţie” nedorită, ajutându-ne să respectăm anumite graniţe. 
Ne va oferi, totodată, sentimentul de siguranţă atât de necesar pentru a ne deschide fără probleme, fără teama că vom fi răniţi sau invadaţi în intimitatea noastră, ne va oferi puterea de a avea încredere în celălalt şi de a acorda încredere la rândul noastru.
  Citeste mai departe

Pagina: 1 | 2

Tags: DEPDENŢA ÎN PRIETENIE, DEPENDENŢA ŞI VULNERABILITATEA, CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI INDIVIDUALITATEA ÎN CUPLU, ÎNDICATORI AI DEPENDENŢEI, ADOLESCENTA, IUBIRE

Articole similare

Virginitatea a devenit o povară?

Dragoste

Pierderea virginităţii trebuie să fie o decizie personală, dar când observi în jurul tău că majoritatea şi-au început viaţa sexuală, cel Vezi tot

Zece semne ca te place

Dragoste

Stii ca il/o placi, pentru ca atunci cand il/o vezi, inima iti bate de zece ori mai repede, si un stol Vezi tot

Dragostea orbeşte?

Dragoste

Una dintre cele mai mari dileme ale omenirii, căreia au încercat să îi dea de cap psihologi, sociologi, artişti, poeţi şi Vezi tot

Prima întâlnire cu părinţii lui

Dragoste

Relaţia voastră a evoluat, simţi că ai început să îl cunoşti şi că nici tu nu mai eşti un mister pentru Vezi tot

Vara asta am să mă îndragostesc!

Dragoste

 Să fie vară! Asta îți dorești în continuu! Atât de multe dorințe printre care și aceasta: Vreau să mă îndrăgostesc! Sumt Vezi tot

Page Rank