Familie

Evitarea ca metodă de abordare a conflictelor în familie

Scris de: Genia Viziru | 25.07.2012

Evitarea ca metodă de abordare a conflictelor în familie

 Relaţiile plăcute şi armonioase în familie sunt un deziderat comun, împărtăşit atât de părinţi, cât şi de copii. Nimeni nu se simte confortabil ca, după o zi obositoare de muncă sau una mult prea încărcată, de şcoală, să se întoarcă sub acoperişul unui cămin rece şi neprimitor. Sau chiar ostil.

 
De regulă, părintele aşteaptă ca adolescentul, prin atitudine şi comportament, să îi confirme permanent autoritatea şi dreptul intangibil de a avea ultimul cuvânt. Iar adolescentul, în plinul proces de remodelare în care se află, tânjeşte după afecţiune, acceptare şi recunoaşterea independenţei personale. Nu este greu de sesizat că, de cele mai multe ori, realitatea acestor nevoi resimţite, nu şi exprimate (sau exprimate într-un mod neproductiv) este fondul ce permite apariţia neînţelegerilor în familie, a conflictelor. Însă orice problemă are şi anumite instrucţiuni menite să-i găseasca soluţia potrivită. Este totuşi nevoie de un ochi răbdător care să le descopere şi de o voinţă perseverentă care să le înfăptuiască!
 

Nimic neobişnuit...

 
Din fericire, relaţiile umane nu constituie un mecanism care, odată pus în funcţiune, îşi urmează rostul fără nicio intervenţie planificată, conştientă şi susţinută din exterior. Altfel, ne-am putea foarte bine confunda cu nişte roboţi radical indiferenţi şi neputincioşi în faţa propriilor acţiuni.   
Din contră, în ceea ce ne priveşte, este nevoie de iniţiativă şi efort pentru a face o relaţie să înainteze. Noi suntem deţinătorii controlului asupra comenzilor ce pot fi accesate pentru a ne bucura de relaţii pozitive cu cei din jur.
 
Acest principiu se aplică, bineînţeles, şi la nivelul relaţiilor cu cei din familia noastră. Suntem naivi dacă avem impresia că „simplul” grad de rudenie reprezintă un motiv necesar şi suficient pentru a respira, împreună cu aceştia, aerul proaspăt al armoniei desăvârşite. Aşa cum nici faptul că locuim în aceeaşi casă, ne susţinem existenţa dintr-un buget comun şi ne întâlnim în fiecare zi a săptămânii, nu garantează liniştea şi pacea între noi.
 

De ce apar conflictele în familie? 

 
Conflictul familial sau, mai exact, acele situaţii în care opiniile şi convingerile părintelui şi ale adolescentului nu se aşază tocmai într-un consens unilateral, poate fi o stare de fapt, vizibilă şi generalizată în familie sau o realitate ocazională, izolată.   
Indiferent de situaţie, cert este însă faptul că motivele care duc la manifestarea relaţiilor tensionate între părinţi şi copii sunt numeroase şi, bineînţeles, variate. Iar nucleul constă în diferenţa de experienţă, viziune, nevoi şi aşteptări care definesc cele două „tabere” implicate.
De la păreri diferite privind stilul vestimentar adoptat sau modul de petrecere a timpului liber, până la discuţii referitoare la volumul muzicii ascultate sau ora de întoarcere acasă, orice lucru aparent mărunt poate însemna pentru adolescent o încălcare flagranta a dreptului său la maturitate, aşa cum pentru un părinte orice chestiune uşor demodată poate echivala cu un principiu apropiat sufletului său la care nu va renunţa fără să lupte.
 

Modalităţi frecvente de abordare a conflictelor 

 
După cum cauzele care determină apariţia neînţelegerilor în familie sunt multiple, la fel, nici tipurile de reacţie nu pot fi înscrise într-un singur registru universal.
Sunt părinţi sau adolescenţi capabili să discute deschis despre problemele cu care se confruntă; alţii, în schimb, nu agreează strategia mesei rotunde în detensionarea relaţiilor din familie. Pentru unii calmul, răbdarea şi înţelegerea sunt unelte la îndemână în discuţiile pe care le iniţiază, pe când, pentru alţii, nici nu poate fi vorba de abordări paşnice sau amiabile. 
Indiferent de natura lor, însă, acolo unde conflictele sunt arătate cu degetul şi strigate pe nume, există mari şanse ca acestea să se dizolve uşor în trecutul zilei de ieri.    
Dificultăţi apar atunci când importanţa acestora este minimalizată, ca şi când faptul de a le ignora le înlătură existenţa. Sau, cu alte cuvinte, atunci când evitarea serveşte drept modalitate de aparentă soluţionare a divergenţelor în familie.
  Citeste mai departe

Pagina: 1 | 2

Tags: conflictul în familie, părinţi şi adolescenţi, comportament in familie, solutii de solutionare a conflictelor;

Articole similare

Fii un model pentru fratele tău mai mic!

Familie

Ştii despre cine vorbim. Bula minusculă de energie, plină de afecţiune şi veselie. Jocul periculos cu întrebările, în care odată ce Vezi tot

Infidelitatea între părinţi: ţii secretul, sau nu?

Familie

Una dintre cele mai dramatice experienţe prin care poate trece un copil este aceea de a afla că părintele său a Vezi tot

Cum sa te intelegi mai bine cu parintii

Familie

In relatia dintre parinti si adolescenti, ca in orice relatie, ambii parteneri au ceva de spus si ambii sunt responsabili de Vezi tot

Copilul, victima a abuzului

Familie

Maltratarea copilului este in ultimii ani un subiect central al dezbaterilor, ca o realitate ce nu poate fi ignorata. Amplele campanii Vezi tot

Părintele vitreg- un intrus sau un nou membru al familiei tale?

Familie

Ca adolescent treci prin multe schimbări. Cu toate aceste schimbări, îți dorești totuși să atingi stabilitatea, mai ales cea din cadrul Vezi tot

Page Rank