Scoala

Prietenia nu se termină odată cu școala

Scris de: Irina Burdusel | 24.08.2012

 Prietenia nu se termină odată cu școala

 E un adevăr pe care toate generațiile îl știu: odată cu ultima îndatorire școlară, nu o să îi mai vezi niciodată la fel de des pe cei lângă care ai crescut în ultimii 4, 8, 12 ani. Se manifestă de abia în noaptea balului prin machiaje stricate și mii de promisiuni pentru că multele decizii, pregătirile pentru examenele finale și amăgirea inconștientă că timpul e la picioarele noastre ne distrag atenția. 

 
Vechea credință că despărțirea fizică e un mijloc eficient pentru a testa o relație o găsesc nerealistă, superficială. În primul rând, o relație nu e un test. Nu există barem, nu se primesc puncte din oficiu, nu se dă 2 pentru suflat, nu se trece cu “admis”. În al doilea rând, prietenii de suflet sunt tocmai aceia cărora dacă le ceri ajutorul, după o perioadă lungă de timp în care nu ați știut unii de alții și fără vreo introducere specială, ți-l oferă cu cel mai mare drag. O relație de profundă prietenie e așadar independentă de coordonatele spațio-temporale, pasiuni etc.
 
Pentru celelalte genuri de prietenii, e într-adevăr nevoie de puțin efort. Timpul e o urnă cu răspunsuri. Diferența dintre cei care vânează doar prieteniile adevărate (și care “beneficiază” de riscul ca și după 8 ani de zile să nu trăiască alături de niciun coleg sentimentul) și cei care vor să îi țină aproape și pe ceilalți e că cei dintâi și-au pus singuri răspunsurile în urnă. Dacă au avut grijă să se înconjoare de oameni asemenea lor și dacă au investit sincer în acea relație, sunt multe șanse să se bucure de un prieten pe viață. Ceilalți se află, în schimb, în fața unei urne pline cu răspunsurile amicilor pentru care sunt dispuși să lupte. 
 
Sorții vor fi în favoarea lor dacă vor asigura diverse experiențe pentru grupul respectiv: propunerea de ieșiri convenabile (când și colegii plecați la studii în străinătate sunt în țară de exemplu) și accesibile (localuri, excursii decente ca prețuri), împărtășirea evenimentelor la care intenționează să ajungă sau, cine știe, pe care chiar le organizează, precum și a intențiilor personale de dezvoltare (studiul unei limbi străine, a unui instrument etc.) și, mai ales, aducerea în discuție a petrecerii unor momente ca Revelionul (părinții vor avea mai multă încredere în Mihai, colegul tău de bancă dintr-a treia decât în Mihai, băiatul pe care l-ai cunoscut la bufetul liceului).    
 
Avantajul cel mai mare al relațiilor de prietenie între două persoane care nu (mai) învață sau lucrează în același loc e libertatea enormă pe care o câștigă partenerii în comunicarea trăirilor lor. Nu înțeleg prea bine fenomenul, mi-e greu să pun eticheta de primă cauză pe teama de a nu fii dat de gol în fața altor colegi, amici, dar e un fapt: e mai ușor să vorbești deschis cu cineva care îți cunoaște anturajul actual doar din povestite. 
 
Apropo de noii prieteni, cum facem să îi împăcăm cu ceilalți? În funcție de cât de tare îți dorești chiar tu asta și având în vedere că, dacă nu au câteva hobbyuri comune, discuțiile lor o să fie ușor formale, se merită să încerci, să te străduiești, dar nu să te necăjești. Dacă nu se vor împrieteni, nu înseamnă că ai două fețe, nici că te-ai schimbat radical deoarece, până la urmă, faci unul dintre primele lucurile pe care le-ai învățat: mergi, mergi mai departe.
 
Un paradox aparent al prieteniei e relația aceea extraordinară care într-adevăr se termină odată cu aruncatul robelor. Paradoxul se rezolvă când îți amintești că v-ați bucurat la maxim de tot ce vi s-a întâmplat, că din nicăieri și nicicând v-ați întâlnit tocmai voi, că prietenia moare doar când o uiți.
 
E important să mă credeți pe cuvând când vă spun că sunt acolo, afară, mulți oameni minunați, oameni de care vă veți atașa într-o săptămână mai mult decât ați făcut-o de alții în ani, oameni care vor da peste cap toate principiile de mai sus pentru că, așa cum nu te îndrăgostești de două ori la fel, așa nici nu te împrietenești de două ori la fel.
 
Cum cu vârsta o să urci și mai aprig pe dealul prieteniei din dorința de a avea aproape doar oameni de calitate, o să te rog să te bucuri de călătorie, dar să te mai și oprești din când în când. Iar când te oprești, nu te uita tot în sus, întorce-te și deschide brațele.
 
 

Tags: prietenie, despartire, cum ne pastram prietenii, sfarsitul scolii, adolescenta

Articole similare

De ce sa am note bune?

Scoala

„Pentru ca asa trebuie” sau „asa e bine” nu mai sunt argumente care sa aiba forta in fata adolescentului. Aflat in Vezi tot

Elevi din 6 oraşe din România participă la “Raftul cu experienţe”, un program interactiv de dezvoltare profesională

Scoala

 În perioada iunie-iulie 2016, 6 oraşe din România găzduiesc desfăşurarea proiectului Raftul cu experienţe - un program inovativ de formare profesională, Vezi tot

Liceul nu este ce am sperat sa fie!

Scoala

Încă de la începutul clasei a 8-a începi să te simţi nostalgic pentru că ştii că este ultimul an în care Vezi tot

7 probleme cu care te vei confrunta la scoala

Scoala

S-a terminat vacanta. Gata cu trezitul tarziu si cu jocurile pe calculator pana la 3 dimineata! Scoala asta poate fi si Vezi tot

Eu ştiu ce vreau?

Scoala

“Eu ştiu ce vreau?” este o întrebare la care adolescenţii prin natura lor nu pot răspunde. Adolescenţa este acea perioadă a Vezi tot

Page Rank