Tags: libertate

7 articole cu tagul libertate.

Sunt adolescent, deci gândesc liber!

Sunt adolescent, deci gândesc liber!

Despre tine | 18.01.2012

Adolescenţa e vârsta marilor experimente, vârsta în care începi să vezi lumea cu proprii ochi, să îi înţelegi chemarea cu propriul auz, să îi guşti minunile cu propriile simţuri. Diseci tot ce te-au învăţat părinţii, pui la îndoială ce îţi spun profii la şcoală şi îţi afirmi propriile convingeri. Visezi că vei cuceri lumea şi visele tale sunt mai palpabile decât triumful celui care a urcat pe Everest. Trăieşti cu intensitate maximă fiecare secundă, pentru că fiecare clipă îţi poate dărui totul, sau, dimpotrivă, îţi poate răpi tot ce ai câştigat. Crezi cu toată fiinţa ta, te îndoieşti de toţi şi de toate, ai zile în care te simţi mai puternic decât titanii mitologici şi nopţi în care plângi ca un copil.

În adolescenţă facem marele pas prin care ne despărţim de visul inocent al copilăriei. E un pas dificil, iar tu eşti atât de fragil şi de crud încât poate deveni o adevărată încercare. Poţi deveni prizonier între cuvinte, pierdut într-o lume în care vocea mamei ţi se pare străină, iar sfaturile tatei parcă nu vor decât să îngroape firişorul răzleţ pe care îl identifici ca fiind vocea ta interioară. Poţi trece prin mii de capcane, prin sute de teste şi înverşunate războaie pentru a fi tu, în cele din urmă. Pentru a fi tolerant, informat, deschis. Pentru a gândi liber. Dar crede-mă, va merita.


Vezi tot
                      18 ani – cheia spre libertate?

18 ani – cheia spre libertate?

Despre tine | 22.02.2012

Aştepţi cu nerăbdare ziua în care vei împlini 18 ani. Consideri că este bariera care te desparte de copilărie şi lumea va începe să te ia în serios pentru că acum eşti major/ă. Te-ai săturat să-ţi fie interzise anumite lucruri doar pentru că nu eşti major/ă şi toate astea chiar te înfurie uneori.

Crezi că vârsta de 18 ani îţi va aduce independenţa mult dorită. Chiar aşa să fie? Nu uita că pentru părinţii tăi tot copil vei rămâne şi este posibil să-ţi impună anumite limite chiar şi după 18 ani. Unii părinţi oferă libertate adolescenţilor ajunşi la 18 ani, în timp ce alţii nu sau nu aşa cum ţi-ai dori.


Vezi tot
                   Libertatea emoţională în adolescenţă

Libertatea emoţională în adolescenţă

Despre tine | 28.05.2012

Adolescenţa este o perioadă de profunde schimbări, o etapă în care te confrunţi cu o varietate de sentimente, uneori treci destul de repede de la veselie la tristeţe, fără să-ţi dai seama de ce ţi se întâmplă acest lucru. Specialiştii spun că adolescenţa este o perioadă a dezechilibrelor emoţionale şi că adolescenţii care au parte de emoţii pozitive în familie au mai multe şanse să se dezvolte sănătos şi să experimenteze libertatea emoţională.

Nu este usor sa fii liber din punct de vedere emotional, dar este important să nu laşi emoţiile să te domine, să nu devii o victima a lor şi să-ţi doreşti mereu să te vindeci emoţional de frustrările care nu te lasă să fii fericit/ă.


Vezi tot
Viaţa de boboc, departe de părinţi

Viaţa de boboc, departe de părinţi

Despre tine | 27.11.2012

 Primul an de liceu sau întâiul de facultate sunt trepte esenţiale pe scara vieţii, etape covârşitor de importante în procesul de maturizare. Ce faci atunci când ele au loc într-un mediu străin, departe de cel mai puternic sprijin din adolescenţă, mama şi tata?

 
Odată depăşită teama iniţială, angoasa provocată de necunoscut, de pericol şi de nou, imaginea ce începe a prinde contur în mintea ta e una idilică pentru orice tânăr: libertate totală, neîngrădită, party-uri cât cuprinde şi distracţie neînfrânată. Viaţa de boboc, departe de părinţi, înseamnă mult mai mult.
 Vezi tot
Pedeapsa - ruptă din rai?

Pedeapsa - ruptă din rai?

Pt. parinti | 10.09.2011

Pedeapsa este un subiect care pune probleme celor mai multi parinti. Unii nu vor sa o folosesca, ci cauta alte posibilitati menite sa preintampine comportamentul nedorit al copilului, altii considera ca pedeapsa nu strica, dar au indoieli daca vad ca nu da rezultate. Pe de alta parte, copiii nu inteleg intotdeauna de vorba buna sau comit greseli care nu pot fi trecute cu vederea, iar toleranta infinita a parintilor nu ar fi decat o capcana in care vor cadea, mai tarziu, proprii copii.

Cum ne dam seama cand este indicata pedeapsa si cand nu are niciun rost?
 Vezi tot
Câtă libertate să-i acord copilului meu adolescent?

Câtă libertate să-i acord copilului meu adolescent?

Pt. parinti | 22.02.2013

Odată cu adolescența, oricât de bine sudată ar fi fost până în acel moment familia, apar și marile schimbări. Întregul proces o să fie mult mai ușor dacă fiecare membru înțelege că e natural să se întâmple asta, schimabarea fiind singura constantă din viața noastră. Cum însă anarhia nu își găsește ecoul decât în ea însăși, e nevoie de stabilirea unor reguli, reguli cu care ambele tabere să fie pe deplin împăcate. Vă pică greu acest “pe deplin”?

Dacă pentru fiecare libertate pusă pe masă se vor aduce argumente relevante, dacă se va comunica într-un mod eficient, nu văd de ce nu ați putea fi chiar voi cei care spun “am o relație frumoasă cu copilul meu”. Discuțiile cele mai aprinse vor fi legate de cameră, îmbrăcăminte, școală și, bineînțeles, timpul liber.
 



Vezi tot
Cum să nu ne mai controlăm copilul?

Cum să nu ne mai controlăm copilul?

Pt. parinti | 31.07.2013

 Începând cu adolescența copiii au nevoie mai multă libertate, încredere și deci, au nevoie să nu simtă că le este controlată, supervizată fiecare mișcare. Este momentul în care doresc să fie tratați ca adulți, iar părinții care nu pot renunța la control nu fac altceva decât să le transmită câteva mesaje negative și incorecte: că nu sunt în stare să aibă grijă de ei înșiși, că nu pot avea încredere în propriile alegeri, că părinții lor nu au încredere în ei, că peste tot sunt pericole de care ar trebui să le fie teamă, că sunt pe un drum greșit, că sunt dependenți de părinți, că nu știu să-și aleagă prietenii, că de la ei părinții se așteaptă la ce e mai rău. 

 
În final adolescenții ajung să se revolte și să devină foarte rebeli, respingând deci categoric toate aceste mesaje care le sunt servite inconștient drept concluzii (și odată cu ele și pe părinți), pe care ei înșiși le trag (să nu uităm că adolescența este o perioadă a concluziilor categorice și a extremelor de comportament, a ambivalențelor); a doua variantă este a celor care acceptă înfricoșați aceste mesaje distorsionate, luându-le drept adevărate. Cine își poate dori acest lucru pentru propriul copil? Nu ar fi mai bine să alegem calea mai echilibrată, cea de mijloc? 
 Vezi tot
Page Rank